Sunt mai mult ca sigur că mulți dintre românii pasionați de câștigurile de tip PTC (Pay To Click) au auzit și în mod sigur au cont la TrafficMonsoon.
Apăruse parcă prin toamna anului 2014 și o vreme destul de bună (cam până prin decembrie 2015) a fost o adevărată mină de aur pentru utilizatori.
Sistemul era alarmant de ciudat:
Vizionai anumite reclame, pentru care încasai 0,001, 0,005, 0,01 sau chiar 0,02 USD.
Culmea e că toți cei înscriși (dacă reușeai să ți-i aduci) sub tine ca și referali îți aduceau EXACT același venit!
Adică și ei vizionau aceleași reclame și primeai de la ei 100% din câștig.
O schemă Ponzi care a îmbogățit multă lume, mai ales în Statele Unite.
Și se pare că mai ales pe inițiator, un anume Charles Scoville, cunoscut în domeniu ca un mare neserios, ca să fiu mai finuț...
Nu contează foarte mult ce-a făcut cu Traffic Monsoon - cu faptul că afirmă că este în Dubai și își va deschide o bancă proprie... (na! că el poate!) - și cu faptul că a anulat plățile prin PayPal - despre care se știe că este foarte restrictiv și corect - ci despre faptul că numitul Scoville a reușit să omoare principiul PTC.
Multă lume se retrage din sistemele apărute în ultimii ani și care iată, primesc o palmă nemeritată, chiar dacă în realitate ar fi fost corecte.
Închei cu un sfat: mare atenție la upgrade-uri în cazul acestor sisteme, adică în cumpărarea unui membership superior.
Nu merită riscul...
Dacă chiar aveți timp de acest sistem, luați-l ca și pe o joacă, nu mai mult de atât.
Nu investiți.
Dacă reușește să vă aducă și un venit, măcar cât să amortizați consumul de energie electrică înregistrat de calculatorul pe care-l folosiți, atunci merită.
Dacă nu, lăsați-l baltă...

Ordinea meciurilor de tenis care se vor desfășura în zilele de 6 și 7 februarie 2016 în cadrul FedCup România-Cehia:
Sâmbătă - 06 februarie:
Ora 13.00:
Simona Halep - Karolina Pliskova;
Petra Kvitova - Monica Niculescu.
Duminică - 07 februarie:
Ora 13.00:
Simona Halep - Petra Kvitova;
Karolina Pliskova - Monica Niculescu și
Raluca Olaru și Andreea Mitu - Denisa Alertova și Barbora Strykova.
Mai multe amănunte despre partide și jucătoare, inclusiv postul de televiziune care va transmite meciurile pot fi citite în articolul anterior:
PROGRAMUL MECIURILOR DE TENIS DIN CADRUL FEDCUP ROMÂNIA-CEHIA.

Partidele de tenis din cadrul FedCup dintre selecționatele României și Cehiei se vor desfășura în zilele de 6 și 7 februarie 2016, la sala Polivalentă din Cluj Napoca.
Dacă în privința locației sunt perfect de acord, nu înțeleg însă de ce Federația Română de Tenis a ales ca post de televiziune care va transmite confruntarea postul Dolce Sport...
Poate Dolce Sport are cel mai mare număr de abonați și cea mai mare acoperire în România și noi nu știam...
Nu înțeleg de ce nu au fost alese TVR sau Digi Sport.
Nu pentru că aș ține eu în mod special să-i urmăresc talentele mamoazelei Halep, ci așa, ca fapt divers...
În paranteză fie spus, ea poate juca acum, declarând că a amânat operația de deviație de sept, cea care a făcut-o probabil să piardă în fix primul tur de la Melbourne...
În fine, să nu fiu răutăcios...
Meciurile se vor desfășura după cum spuneam în zilele de 6 și 7 februarie, începând cu ora 13.00.
Echipa României - în ordinea clasării jucătoarelor în WTA:
- Simona Halep (locul 3 la simplu);
- Monica Niculescu (locul 37 la simplu);
- Raluca Olaru (locul 45 la dublu) și
- Andreea Mitu (locul 104 la simplu).
Echipa Cehiei - în ordinea clasării jucătoarelor în WTA:
- Petra Kvitova (locul 9 la simplu);
- Karolina Pliskova (locul 13 la simplu);
- Barbora Strykova (locul 41 la simplu) și
- Denisa Allertova (locul 59 la simplu).
În aceeași perioadă se vor mai desfășura următoarele partide:
- Germania - Elveția;
- Franța - Italia și
- Rusia - Olanda.
Se joacă după regula ”trei din cinci”.
În cazul în care fetele noastre vor învinge selecționata Cehiei, vor avea de luptat apoi cu echipa câștigătoare din confruntarea Germania - Elveția.
Claudiu Costea

Suntem în anul de grație 2016 de mai bine de-o lună și iată că în sfârșit, clienții care doresc să-și facă publicitate la posturile de radio din România încep să înțeleagă ce înseamnă audiența acestora în mediul online.
A durat ceva mai mult ca în alte țări, dar iată că începe să prindă și la noi această practică.
O să vă povestesc un caz concret.
Suntem contactați de către un client care dorește să difuzeze o campanie publicitară la un post de radio din țara noastră.
Alegerea lui ar fi fost difuzarea națională: spotul său să fie ascultat în București și în provincie, simultan.
Așa după cum se cuvine, îi pun la dispoziție clientului toate datele.
Din păcate, calculul depășește în mod dramatic bugetul alocat de client.
Cerința obligatorie: difuzarea pe București, care este cea mai scumpă.
Atunci îi propun o soluție simplă și evidentă pentru cei care vor s-o vadă și s-o aprecieze: numărul de ascultători înregistrat de acel post de radio pe Internet.
Nu vă ascund faptul că era vorba despre Magic FM, cel care conduce detașat audiențele online în România.
În momentul în care-i făceam propunerea clientului, Magic FM avea peste 12.000 de ascultători online.
Ceea ce se ascultă pe Internet în acest caz este emisia de la București.
Surprinzător pentru noi, clientul a fost de acord.
A achitat așadar difuzarea pe București, care s-a făcut astfel auzită pe net și în toată țara, în același timp (în cazul difuzării în eter pe stații locale, difuzarea nu ar fi fost simultană).
Astfel, a acoperit audiența din București și i-a adăugat campaniei și pe cei 10.000-12.000 de ascultători de pe net, în funcție de ora de difuzare.
Logic, a ieșit mai ieftin din punct de vedere financiar...
Țin să-i mulțumesc pe această cale clientului care a fost atît de ”open minded” încât a luat în calcul și datele oferite de Internet.
Țin să precizez însă că acest lucru este valabil în mod facil doar pentru posturile care aleg să facă streaming utilizând Shoutcast.
Și uite așa, încetul cu încetul, se va împământeni și la noi această practică: luarea în calcul a audiențelor online.
În Occident acest lucru este practicat de ani buni de zile.
Clienții plătesc doar pentru numărul de ascultători care au fost pe recepție în momentul difuzării spotului.
Furnizarea statisticii este foarte simplu de realizat pentru cei care au softuri de emisie specializate.
Sperăm așadar într-o abordare nouă a realizării de campanii publicitare radio.
Claudiu Costea

Sunt mai mult ca sigur că ieri dimineață ați urmărit cu toții finala feminină a turneului de tenis de la Melbourne.
Protagoniste: Serena Williams și Angelique Kerber.
Despre Serena știm foarte multe și uneori chiar îmi pare rău de faptul că ieri dimineață nu a reușit s-o egaleze ca număr de titluri pe legendara Steffi Graf.
A pierdut, asta este... Mai are șanse de a recupera.
Ne-a șocat însă prestația fantastică e nemțoaicei Angelique Kerber.
Tăria de caracter de care a dat dovadă, calmul și mai ales ambiția pe care le-a demonstrat.
A muncit extraordinar de mult pentru fiecare punct - și fizic și psihic, realmente.
Și stăteam și vorbeam cu cei din jurul meu: cum ar fi arătat Simona Halep în locul Angeliquei Kerber?
Cum ar fi jucat?
De câte ori ar fi făcut fețe-fețe, ar fi dat cu racheta de pământ, ar fi scos sunetele de tipul ”%$#*&%!” și apoi, dacă ar fi pierdut, pe cine ar fi dat vina?
Pe vreun călcâi, pe vreun genunchi, nas, urechi sau pe care parte anatomică?
Stai și te gândești ce înseamnă educația (totuși) și la nivelul sportivilor.
Ce înseamnă controlul, disiplina și mai ales, respectul.
Față de tine în primul rând și apoi față de competitori și de public.
Se vede clar: nu oricine poate ajunge pe locul 2 WTA, locul pe care se va clasa Angelique Kerber, începând cu data de 1 februarie 2016, detronând-o astfel pe Simona Halep.
A muncit enorm și-l merită.
Și nu cred că Simona Halep va mai atinge în viața ei poziția secundă a clasamentylui.
Cel puțin nu până nu învață să respecte tot ceea ce are în jur...
Claudiu Costea

”Everyone Stares - The Police Inside Out” este un documentar realizat de Stewart Copeland, bateristul formației THE POLICE.
Filmul este disponibil pe DVD și a fost realizat în anul 2006.
”Can't Stand Losing You: Surviving The Police” este cel de-al doilea material biografic, realizat de astă dată de chitaristul trupei, Andy Summers, în anul 2012.
Postul de televiziune HBO a avut aseară imensa inspirație de a-l difuza, în exclusivitate.
Ambele vorbesc despre activitatea oficială și mai puțin oficială a formației.
Primul film conține imagini surprinse de-a lungul timpului de Stewart, realmente obsedat de a filma toate evenimentele la care au participat.
Cel de-al doilea povestește mai multe însă despre ceea ce s-a petrecut de-a lungul timpului cu cei trei de la THE POLICE, conținând și el multe imagini - de astă dată statice - realizate de Summers.
Dacă Stewart este un pic mai reținut, Summers povestește destul de amănunțit despre motivele care au dus la destrămarea grupului.
Cel mai important: dorința de independență a lui Sting.
Superioritatea lui (recunoscută de toți dealtfel) în ceea ce privește compozițiile THE POLICE l-au făcut să se simtă cu multe clase peste nivelul celor doi colegi de înregistrări, concerte, droguri și alcool.
Dorința de a cânta solo l-a caracterizat încă de la primul album - ”Outlandos d'Amour” - din anul 1978.
Aici apare piesa ”Roxanne”, care i-a propulsat în fruntea clasamentelor de pe întreg mapamondul.
Inițial a fost un cântec de leagăn, dar a ieșit un Punk-Reggae...
Din cele zece melodii ale albumului menționat mai sus, opt sunt compuse de Sting...
Proporția avea să se mențină relativ la aceeași valoare și la următoarele imprimări.
De aceea poate și aerul de superioritate al lui Sting.
În toate interviurile intervenea același subiect: cariera solo...
Niciodată nu s-au ferit să discute despre ea, dar la începutul anilor '80 a devenit o certitudine.
Ajuseseră să se certe din orice, cu toate că Sting compunea muzica și concepea textele, iar Summers se chinuia cu aranjamentul muzical.
Summers nu a fost niciodată important pentru Sting, iar de Copeland avea nevoie ca și baterist...
Eu să fiu sincer nu mă așteptam ca Sting să fie atât de ”scârciumă”, deși nu pare...
Ajunseseră atît de certați, încât odată, la imprimarea albumului ”Zeanyatta Mondatta” (1980) cei trei au înregistrat în încăperi separate, izolate fonic...!
Studioul era plin de fire care duceau de la microfoane și instrumente în mixerul principal, din care se întorceau cablurile pentru căști, astfel încât fiecare să audă ce cântă ceilalți...
Tot în cadrul acestei sesiuni de înregistrări, Summers a compus și el o piesă instrumentală: ”Behind My Camel”.
Este prima integral solo a lui Summers, să țineți minte asta.
Ei bine, musiu Sting nu a vrut să-i facă partea de chitară bass lui Summers.
Dezamăgit de prietenul său dar plin de ambiție, Summers și-a înregistrat singur părțile de chitară solo, armonie și bass și și le-a mixat singur.
Copeland a colaborat la partea de tobe, cu toate că nici lui nu-i plăcea compoziția, dar nu avea cine s-o facă...
Supărat, Sting a luat benzile și le-a îngropat în curtea studioului...!
Cam ăsta e Sting...
Summers a refăcut imprimările, editând un single pe 45 de turații cu numele grupului, nu cu numele său.
Ce s-a întâmplat cu melodia?
Ei bine, a luat premiul Grammy în anul 1982 (atunci a fost decernat) la categoria ”Best Rock Instrumental Performance”.
Cam asta a fost mereu atmosfera în cadrul THE POLICE.
Citisem acum mai bine de 30 de ani un supliment al unei reviste germane (nu mai știu exact care era, ”Bravo” sau ”Pop Corn”) în care se spunea că odată, la un concert - parcă cel de pe Shea Stadium - a ieșit cu bătaie între ei la cabine și unul dintre ei a avut câteva coaste rupte... Dacă mai țin bine minte, deși am aruncat în mod neinspirat revista, Copeland l-ar fi atacat pe Sting...
În cadrul interviurilor, Summers vorbește mereu despre Sting ca nefiind un partener în formație și cu asta spun totul.
Interesant este însă faptul că Stewart Copeland încheie documentarul făcut din perspectiva lui afirmând că s-au despărțit pentru că le-a ajuns cu faima și că tot ceea ce au făcut, au făcut pentru bani. Au destui și se pot opri din proiectul THE POLICE, fiecare vâzându-și de proiectele solo.
Andy Summers încheie povestea lui spunând mai pe șleau adevărul: nu s-au mai putut suporta unul pe celălalt.
Cam ăsta a fost finalul THE POLICE.
Și tare mă întreb: Ce s-ar fi întâmplat cu ei după anul 1983, după ”Synchronicity”?
Ar fi fost copleșiți de New Wave-ul britanic ce a invadat pur și simplu Marea Britanie și Statele Unite?
Ar fi avut șanse în fața altora?
S-ar fi adaptat?
Niciodată nu vom ști, dar un lucru știm cert: nu putem spune decât ”Mulțumim, THE POLICE!”
Pentru toate piesele, chiar dacă au fost ”compuse cu scântei”...
Claudiu Costea

Pe strada pe care locuiesc funcționează nu mai puțin de trei centre de tip PayPoint, la care poți achita facturile de utilități și nu numai.
Nu dau acum exemple, căci știu că le cunoașteți cu toții.
Tot aici îmi achit și eu facturile, lună de lună.
E mai ușor și în plus, pot achita cât doresc.
Ghidat de acest principiu am făcut în lunile decembrie și ianuarie un sondaj la cele trei centre și am primit invariabil același răspuns:
Peste 50% dintre cei care achită facturile de utilități - gaz metan și electricitate - achită o valoare mai mare decât cea înscrisă pe factură.
Să mai zici că n-are lumea bani...
Am întrebat operatoarele care cred că ar fi motivul.
Motivul a fost declarat de către cei care achitau sume suplimentare: să le fie mai ușor în lunile ce vin, atunci când facturile vor crește ca valoare din cauza frigului...
Cei care practicau plata în avans erau în mare parte vârstnici.
Poate că de aici le-a venit unor distribuitori de gaz şi de electricitate să ne factureze în avans...:)
Claudiu Costea

V-am spus eu că luna ianuarie a anului 2016 e o lună neagră pentru muzica Pop Rock și parcă am avut gura aurită. Din păcate...
După ce ne-au părăsit DAVID BOWIE și GLENN FREY de la EAGLES, iată că astăzi aflăm și de trecerea în neființă a britanicului BLACK.
Poate că numele de scenă nu vă spune mare lucru, dar cu siguranță ”Wonderful Life” și ”Everything's Coming Up Roses” sunt două melodii pe care le-ați fredonat din anul 1987 încoace.
”Wonderful Life” a fost piesa lui de mare succes - lansată în anul 1987, a ajuns pe locul 1 în clasamentul din Austria, pe 2 în cel din Elveția și Franța, pe 6 în Belgia și în fine, pe locul 8 în Marea Britanie.
Asta în varianta relansată în 1987, căci în original piesa a apărut în 1986 și a ajuns doar pe 72 în UK.
”Everything's Coming Up Roses” e un pic mai rapidă față de ”Wonderful Life” și nu a avut același succes, dar a avut un videoclip foarte fain (8 în Austria și 11 în Germania).
Ambele piese sunt extrase de pe albumul de debut intitulat ”Wonderful Life”, apărut în 1987 la A&M Records și comercializat la nivel mondial în peste 1,6 milioane de exemplare. (Și acum îmi pare rău că l-am vândut...:)
BLACK este de fapt numele de scenă a celui ce s-a născut la data de 26 mai 1962 sub numele de COLIN VEARNCOMBE, în Liverpool.
Motivul decesului: un accident auto foarte grav petrecut în data de 10 ianuarie 2016 în Irlanda și în urma căruia BLACK a suferit leziuni la cap.
I-a fost indusă o comă, dar mai mult nu s-a putut face pentru însănătoșirea lui.
Știrea decesului a fost făcută publică în data de 26 ianuarie 2016.
Claudiu Costea